pcropped-11295789_471354476352740_547528804283
Dragi cititori,va multumim ca cititi articolele noastre,Dumnezeu sa va binecuvanteze.

IUNIE 22

LUCA 24:15

 

"Pe cînd vorbeau ei şi se întrebau, Isus însuşi s-a  apropiat de ei  şi mergea împreună cu ei."

 

Despre ce vorbim noi? Despre lucruri de folos, sau mai degrabă ne pierdem şi timpul nostru şi al altora? O, dacă am şti să răscumpărăm timpul care îi aparţine lui Dumnezeu, în loc să-1 irosim în discuţii sterile! Are vreun profit cel ce ascultă conversaţiile noastre sau pot fi pentru el o pricină de poticnire, mai ales dacă ştie că sîntem credincioşi? Apostolul Pavel îi spune lui Timotei: "Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti, căci cei care le ţin vor înainta tot mai mult în nelegiuire (faţă de Dumnezeu). (II Tim. 2:16) Domnul Isus Se poate apropia de noi şi să meargă împreună cu noi dacă vorbim între noi despre lucruri folositoare şi care zidesc. Cînd este El în mijlocul nostru, chiar dacă subiectul conversaţiei noastre este material şi practic, dar corect şi nelumesc, este binecuvîntat prin prezenţa Lui. "Ei se întrebau" între ei. Cuvîntul acesta are în greceşte înţelesul de a discuta dar şi de a disputa, a avansa opinii; iată într-adevăr un pericol pentru un credincios, tînăr sau mai în vîrstă. Pentru ucenicii din Emaus, noi ştim că, subiectul discuţiei lor era Domnul însuşi, evenimentele recente şi acelea care erau în curs de desfăşurare. Dar noi... ce uşor trecem de la meditaţia asupra Cuvîntului Său şi de la o zidire adevărată, la raţionări, la expunerea punctelor noastre de vedere şi a doctrinelor personale, chiar cînd este vorba de Domnul.

Se vorbeşte, de pildă, mult despre venirea Domnului Hristos, dar adesea în mod intelectual,

scolastic; se aud expuneri interesante dar fără viaţă şi fără putere; lipseşte căldura necesară, focul

acela care să aprindă în cei ce ascultă, o tot mai vie dorinţă după venirea Domnului nostru iubit.

Şi atunci, ar trebui ca El să Se apropie şi să meargă cu noi pe drum. Numai El ne izbăveşte de

tendinţa de a discuta teoretic şi ne poate aprinde inimile, cum le-a aprins celor doi ucenici pe

drumul Emausului. Cînd El va fi centrul vieţii noastre, inima noastră va arde înăuntrul nostru. De

atunci înainte, Domnul Isus nu va mai lipsi din convorbirile dintre noi şi vorbăriile goale şi lipsite

de un cuvînt sfînt şi sobru vor înceta, făcînd loc unei permanente întreţineri despre Obiectul

adorării noastre. Nimic nu poate să desfăteze şi să înalţe inimile noastre ca întreţinerea lor cu

Persoana adorabilului nostru

Mîntuitor.

"Este de o mare importanţă de a fi ocupaţi cu Hristos în mod real. Aceasta închide uşa lui Satan; altfel, el intră şi întinează tot." J.N.D


Categorie: Mana de dimineata | Vizualizări: 2 | Adăugat de: Admin | Data: Astăzi

Dumnezeu a promis că vei avea biruință după fiecare luptă, cununa ta va fi puterea Sa. „Fii înălțat, Doamne, cu puterea Ta! Vom cânta și vom lăuda puterea Ta!” (Psalmul 21:13).

Puțini creștini sărbătoresc în acest fel biruința și au această bucurie. Sunt mulți care nu cunosc niciodată odihna sufletului sau pacea dată de prezența lui Hristos în timpul încercărilor lor. Aceștia arată de parcă ar fi în doliu, întrucât își închipuie că se află sub degetul amenințător al mâniei lui Dumnezeu mai degrabă, decât sub aripile Sale protectoare. Îl văd ca pe un Stăpân aspru, gata să le dea de fiecare dată un bici pe spate. Ei trăiesc fără speranță, mai mult morți decât vii.

În ochii lui Dumnezeu, problema credincioșilor nu este păcatul, deoarece Isus a soluționat o dată pentru totdeauna problema păcatului la Calvar. El nu ne reproșează: „De data asta ai întrecut limita”. Nu! Atitudinea Sa față de noi este total opusă. Duhul Său ne chemă la El în mod constant și ne aduce aminte de îndurarea Tatălui, chiar și atunci când eșuăm.

Când ne concentrăm asupra păcatului nostru, pierdem din vedere ceea ce Dumnezeu dorește cel mai mult: „Fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6). Acest verset spune totul. Cea mai mare problemă a credincioșilor este credința.

Dumnezeul nostru este Cel care răsplătește și este atât de nerăbdător să ne arate îndurarea Sa, încât ne binecuvântează cu mult înainte de termen. Așa tânjește Tatăl nostru ceresc să gândim despre El. El știe când ne vom pocăi pentru eșecurile și păcatele noastre. El știe când se va frânge inima noastră. El dorește să ne încredem în natura Sa sfântă și în puterea curățitoare a sângelui Fiului Său.

Duhul Sfânt alungă toată frica dinăuntrul nostru – frica de a cădea, de a fi îndepărtați de Dumnezeu, de a pierde prezența Duhului – prin sădirea bucuriei Sale în inimile noastre. Trebuie să înaintăm plini de bucurie așa cum a făcut David, pentru că Dumnezeu ne-a asigurat că vom birui prin victoria pe care ne-a pregătit-o deja în Hristos.

https://worldchallenge.org/romanian-devotions


Categorie: Devoțional | Vizualizări: 24 | Adăugat de: Admin | Data: Ieri

Copiii învaţă astăzi să înoate încă de când sunt la grădiniţă. Iar când sunt la şcoală, cei mai mulţi copii ştiu să înoate. Eu însă am învăţat să înot de abia la 33 de ani. Trebuie să spun spre scuza mea că pe timpul meu nu se dădeau lecţii regulate de înot. În timpul verii, când prietenii mei se duceau la ştrand, fraţii mei şi cu mine ajutam la cosirea şi strângerea fânului de la ferma părintească. Dar nu acesta a fost singurul motiv pentru care nu am învăţat să înot.

De fapt, ştiam cum trebuie să te mişti în apă, dar nu reuşeam deloc să-mi armonizez mişcările cu respiraţia. Picioarele mele căutau tot mereu pământul salvator al piscinei de mică adâncime pentru cei care nu ştiu să înoate – până când am luat o hotărâre curajoasă: Mă duc la apă adâncă, în piscina pentru înotători!

Aici am făcut o descoperire decisivă: Apa îmi ţine corpul numai atunci când am respirat adânc. De îndată ce expir aerul, mă cufund în jos. Când am realizat lucrul acesta, restul a venit de la sine.

Ceea ce este valabil pentru înot e valabil şi pentru credinţa noastră în Dumnezeu. Teologul englez John Henry Newmann e autorul maximei: „Rugăciunea este respiraţia sufletului”. Ei bine, numai când ne adresăm lui Dumnezeu plini de încredere în rugăciune Se lasă El găsit. Doar cu discuţie şi argumentare nu ajungem departe. Trebuie să părăsim terenul sigur, să ne încredem în „apa adâncă a credinţei” şi să îndrăznim cu Dumnezeu – chiar dacă ne costă ceva să ne învingem pe noi înşine. Numai atunci vom experimenta că ne poartă credinţa în Dumnezeu – ca apa după o respiraţie adâncă.

 

Întrebarea la care să se mediteze – Ce te reţine să fii implicat în credinţă?

Indicaţie pentru viaţă – Dumnezeu este mai aproape de noi decât aerul pe care îl respirăm!

Citirea zilnică din Biblie – Evrei 11:1-6


Categorie: Viata inseamna mai mult | Vizualizări: 11 | Adăugat de: Admin | Data: Ieri

1 2 3 ... 168 169 »