pcropped-11295789_471354476352740_547528804283
Dragi cititori,va multumim ca cititi articolele noastre,Dumnezeu sa va binecuvanteze.

„N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei
păcătoşi.” Luca 5:32
Un aspect deosebit este subliniat în paragraful de început al povestirii
„Winnie – The Pooh”: ursuleţul coboară scările lunecând pe spate şi
izbindu-se cu capul de fiecare treaptă. Este singurul mod pe care îl ştie
pentru a coborâ treptele! Dacă s-ar putea opri pentru un moment şi ar
judeca ar descoperi şi alte soluţii.
Dacă şi tu îţi loveşti capul coborând scările; poate că este momentul să
te opreşti şi să găseşti un alt mod pentru a face acest lucru! Uneori aşa
numitele răniri, sunt simple semnale de alarmă care ne arată că suntem
pe un drum greşit.
Elie Wiesel a spus că, potrivit tradiţiei iudaice, creaţia nu s-a terminat
cu omul; ci a reînceput cu el. Când Dumnezeu l-a creat pe om, i-a
încredinţat un secret. Acest secret a fost: cum să dea creaţiei un nou
început. Cu alte cuvinte nu i s-a dat omului autoritatea pentru a crea noi
lucruri (această autoritate aparţine numai lui Dumnezeu), omului i s-a
dat autoritatea ca lucrurilor create să le dea un reînceput (să le dea
semnificaţie şi sens într-un nou cadru).
Unii dintre noi au nevoie de un reînceput. Aceasta este tot ceea ce
înseamnă pocăinţa!
Doamne Dumnezeule, iartă-mă pentru că am urmat doar propriile-mi
dorinţe, ce m-au depărtat de Tine, ajută-mă să mă pocăiesc pentru a
avea un nou început! Amin.
 


Categorie: Devoțional | Vizualizări: 28 | Adăugat de: Admin | Data: 13.Decembrie.2020

Îţi voi face... porţile de pietre scumpe. Isaia 54:12

Biserica este foarte instructiv simbolizată de o clădire ridicată de puterea cerească şi plănuită de înţelepciunea divină. O asemenea clădire spirituală nu trebuie să fie întunecată, fiindcă israeliții aveau lumină în locuinţele lor; de aceea, trebuie să existe porţi care să primească lumina, şi să îngăduie locuitorilor să privească afară. Aceste porţi sunt preţioase ca pietrele scumpe. Calea prin care biserica îl priveşte pe Domnul, cerul şi adevărul spiritual în general trebuie mult preţuită. Pietrele scumpe nu sunt cele mai transparente. Ele sunt cel mult semi-transparente. „Cunoaşterea noastră despre viaţa aceasta este mică; ochiul credinţei este slab". Credinţa este una din aceste preţioase porţi de pietre scumpe, dar adesea este atât de întunecată şi înceţoşată încât vedem prea puţin, şi ne înşelăm mult. Totuşi, dacă nu putem privi prin porţile de diamant ca să cunoaştem aşa cum suntem cunoscuţi (vezi 1 Corinteni 13:12), este un lucru glorios să II priveşti pe Cel care este „plin de farmec" (Cânt 5:16), chiar printr-o sticlă ceţoasă ca pietrele scumpe. Experienţa este şi ea una dintre aceste porţi înceţoşate, care ne oferă o lumină prin care să vedem suferinţele Omului Durerii prin necazurile noastre. Ochii noştri slabi nu pot îndura ferestre de sticlă transparente care să lase să intre slava Stăpânului, dar, atunci când sunt slăbiţi de plâns, strălucirea Soarelui Neprihănirii este temperată. Atunci străluceşte prin porţi de pietre scumpe cu o strălucire blândă, neprețuită pentru sufletele ispitite. Sfinţirea, care ne conformează cu Domnul nostru, este o altă poartă. Numai atunci când devenim cereşti putem să înţelegem lucrurile cereşti. Cel cu inima curată va vedea un Dumnezeu curat Cei care sunt ca Isus Îl văd aşa cum este. Fiindcă semănăm cu El atât de puţin, poarta este de pietre scumpe; fiindcă semănăm cât de cât cu El, este de pietre scumpe. Ii mulţumim lui Dumnezeu că o avem, şi ne dorim mai mult Când Îl vom vedea pe Dumnezeu, pe Isus, cerul şi adevărul faţă în faţă?


Categorie: Devoțional | Vizualizări: 20 | Adăugat de: Admin | Data: 13.Decembrie.2020

Duminică, 13 decembrie Pasaj biblic: 2 Cronici 9:10-31 

Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel care a făcut cerurile și 
pământul, că a dat împăratului David un fiu înțelept, priceput și cuminte, 
care va zidi o casă Domnului și o casă împărătească pentru el! 
(2 Cronici 2:12)
Uneori, obișnuim să spunem despre copilul cuiva că „așchia nu sare 
departe de trunchi”, deoarece acesta se aseamănă bine cu unul dintre părinți 
după felul cum acționează sau la înfățișare. Nu demult, cineva îmi spunea că 
un anume copil era ca o „așchie departe de trunchi”. La început am trecut cu 
vederea afirmația, gândindu-mă că omul făcuse o mică eroare de exprimare. 
Dar apoi am luat în considerare că poate tocmai asta voia să spună, căci unii 
copii (așchii care n-au sărit departe de trunchi) ajung să crească și să facă 
lucrurile mai bine decât „trunchiul” din care au sărit.
În pasajul de astăzi, Solomon este în mod clar „o așchie departe de 
trunchi”. Și tocmai asta este ceea ce noi, părinții creștini, ne dorim pentru 
copiii noștri. Vrem ca fiii și fiicele noastre să ne depășească și să fie pentru 
Dumnezeu ca niște „așchii” mai însemnate decât noi. Vrem, de asemenea, să 
fie mai folositori pentru Dumnezeu decât am fost noi. Vrem ca ei să crească 
la o statură înaltă, după voia lui Dumnezeu. Așa că, dacă suntem părinți, 
haideți să facem tot ce ține de noi ca înșiși copiii noștri să ne depășească în ce 
este bine. Dacă suntem copii, să facem tot posibilul să creștem tot mai mult 
în asemănare cu Domnul. 
Orice persoană ar trebui să-și dorească să fie folositoare pentru Dumnezeu 
și să-I aducă slavă. Haideți să-L slujim pe Dumnezeu din toată inima noastră 
și să-i încurajăm și pe cei din jur să facă la fel. Credincioșia noastră îi poate 
inspira pe copiii noștri și pe alții să fie, spre slava lui Dumnezeu, ca o „așchie” 
îndepărtată de „trunchiul” din care au venit. Trunchi sau așchie, haideți să-I 
rămânem credincioși Domnului, în așa fel încât cei care ne urmează să fie 
îmbărbătați să-și atingă potențialul maxim, totul fiind spre gloria Tatălui 
nostru cel ceresc!

Copiii care își cinstesc cel mai bine părinții 
sunt acei care se ridică deasupra lor.

LADO-dev.blogspot.com


Categorie: Devoţional Admin | Vizualizări: 35 | Adăugat de: Admin | Data: 13.Decembrie.2020

« 1 2 ... 90 91 92 93 94 ... 168 169 »