fereastră
pcropped-11295789_471354476352740_547528804283
Dragi cititori,va multumim ca cititi articolele noastre,Dumnezeu sa va binecuvanteze.

Joi, 6 mai

Pasaj biblic: Faptele Apostolilor 17:16-34
Ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că 
nu este departe de fiecare din noi. (Faptele Apostolilor 17:27)
Cu toții avem sentimente care sunt reale și importante pentru noi. Cu 
ajutorul lor ne formăm convingeri și uneori credem că semenii nu ne înțeleg 
sentimentele. În Faptele Apostolilor 17:27, cuvântul grecesc pselaphao este 
tradus prin „bâjbâind” și se găsește doar de patru ori în Noul Testament. În 
versetul-cheie de astăzi ni se spune că oamenii bâjbâie după Dumnezeu (caută 
să-L găsească și să intre în contact cu El atingându-L — așa cum caută ceva 
pe întuneric), cu toate că El nu este departe de noi. Dar sentimentele noastre 
tind să tăgăduiască adevărul proximității lui Dumnezeu. În Evrei 4:15 ni se 
spune că Domnului Isus Îi pasă de suferințele și slăbiciunile noastre. Dar și 
acest adevăr tinde să fie respins de mintea noastră, deoarece el trebuie primit 
și asumat prin credință.
În Efeseni 4:19 întâlnim sintagma „a pierde orice simțire”, iar în Romani 
1:31 citim despre a fi „fără dragoste firească”. Nimeni nu-și pierde capacitatea 
de a simți, dar omul poate deveni atât de împietrit, încât să nu mai aibă nici 
măcar dragoste firească față de ai săi. Sentimentele se transformă repede 
în ceva senzual sau păcătos care îl trag pe om în jos și-l îndepărtează de 
Dumnezeu.
Sentimentele sunt adesea influențate de circumstanțele în care ne găsim. 
Când ne concentrăm pe sentimentele noastre, constatăm că ne este greu să-L 
vedem pe Dumnezeu la lucru. În încercări mari și în necazuri, avem nevoie 
de credință în Dumnezeu, căci El nu poate fi văzut. Dar El știe ce cale am 
urmat atunci când ne-am încrezut în El și ne-am luat după urma pașilor Săi, 
umblând pe căile Lui și după poruncile Sale (Iov 23:8-12). El ne înmoaie inima 
atunci când noi am prefera mai degrabă să aducem argumente pentru a ne 
susține cauza înaintea Sa. Mă rog să ne supunem lui Dumnezeu și să „ieșim 
curați ca aurul” atunci când ne va trece prin încercări. Căci, într-adevăr, 
„toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, 
și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său” (Romani 8:28).
Daniel Stauffer - Ephrata, PA
Pe cine păzește porunca, nu-l atinge nicio nenorocire, dar inima 
înțeleptului cunoaște și vremea și judecata. (Eclesiastul 8:5)
Planul de citire a Bibliei într-un an: Luca 24:36-53; 1 Împărați 12, 13


Categorie: Devoțional | Vizualizări: 26 | Adăugat de: Admin | Data: 05.Mai.2021

Miercuri, 5 mai
Pasaj biblic: Iov 14

Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată,
iar după aceea vine judecata (Evrei 9:27)
Nu de mult am participat la înmormântarea mătușii Nancy, ultima dintre frații și surorile mamei mele care a plecat în veșnicie. Cu toate că familia mamei mele a fost despărțită pentru o vreme, am încredere că membrii ei sunt acum reuniți cu toții. Nu ne-a mai rămas nimic din partea familiei mamei decât amintirile. Mătușa mea fusese și ea văduvă un număr de ani și îmi amintesc că era o persoană bună și blândă. Ce-și vor aminti alții despre noi după ce vom muri?
Când m-am întâlnit la înmormântarea ei cu câțiva verișori, unul dintre ei a spus că acum noi suntem următoarea generație care își va sfârși alergarea. Biblia descrie viața ca „un abur”, ca „o floare” ce se trece și ca „iarba”. Asta ne arată cât de fragilă este viața și cât de repede ne ofilim și murim. „Când trece un vânt peste ea, nu mai este, și locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaște” (Psalmul 103:16).
Am făcut câțiva pași prin cimitir după aceea și am văzut multe morminte ale unor oameni tineri sau bătrâni, unele fiind acolo din secolul al XVIII-lea. Moartea nu scutește pe nimeni. Atunci când piatra noastră funerară va fi veche de 150-200 de ani, veșnicia va fi abia la început. După cum ne arată și versetul-cheie de astăzi, moartea vine o singură dată și după aceea „vine judecata”. În pădurea familiei noastre sunt copaci morți care zac acolo de mulți ani. În Eclesiastul 11:3, ni se spune: „Oriîncotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miazănoapte, în locul unde cade, acolo rămâne.” Asta ne arată că, indiferent de starea în care ne aflăm când ne întâlnim cu Dumnezeu, aceasta va rămâne pe veci neschimbată. S-ar putea să murim tineri sau s-ar putea să ajungem la o vârstă înaintată. Cu toate acestea, veșnicia va fi la fel de lungă pentru toți. Ți-ai asigurat viața veșnică?
Denver Yoder - Somerset, OH
Concepția omului despre moarte îi va determina filozofia sa de viață.
Planul de citire a Bibliei într-un an: Luca 24:1-35; 1 Împărați 10,11


Categorie: Devoțional | Vizualizări: 29 | Adăugat de: Admin | Data: 05.Mai.2021