fereastră
pcropped-11295789_471354476352740_547528804283
Dragi cititori,va multumim ca cititi articolele noastre,Dumnezeu sa va binecuvanteze.

„Căutaţi şi veţi găsi.”

Luca 11:9

 

Caută dacă nu ai găsit. „Cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău” (Iacov 4:3). Dacă ceri lucruri din această viaţă, în loc să ceri lucruri din Dumnezeu, ceri rău, adică ceri din dorinţa de autorealizare. Cu cât te realizezi mai mult, cu atât mai puţin îl cauţi pe Dumnezeu. „Căutaţi şi veţi găsi.” Treci la lucru şi redu-ţi interesele doar la aceasta. L-ai căutat vreodată pe Dumnezeu din toată inima ta sau ai scos doar un scâncet slab în urma unui acces de nevralgie morală? Caută, concentrează-te şi vei găsi.

„Voi. toţi cei însetaţi, veniţi la ape” (Isaia 55:1). Eşti însetat sau cu totul indiferent – atât de satisfăcut de propria ta experienţă, încât nu mai vrei nimic de la Dumnezeu? Experienţa este o poartă, nu un scop. Fereşte-te să-ţi zideşti credinţa pe experienţă, pentru că imediat va apărea în viaţa ta un sunet metalic, o notă falsă. Adu-ţi aminte că nu-i poţi da niciodată altei persoane ceea ce ai găsit, dar o poţi face să dorească ceea ce ai.

„Bateţi şi vi se va deschide” (Luca 11:9). „Apropiaţi-vă de Dumnezeu” (Iacov 4:8). Bate – uşa este închisă, şi ai emoţii cât timp baţi. „Curăţaţi-vă mâinile” (4:8) – bate puţin mai tare şi vei începe să descoperi că eşti murdar. „Curăţaţi-vă inima” – acesta este un lucru şi mai personal, acum ai o dorinţă disperată – ai face orice. „Simţiţi-vă ticăloşia” (4:9) – ţi-a fost vreodată ruşine înaintea lui Dumnezeu de starea vieţii tale lăuntrice? Nu-ţi mai rămâne nici un pic de autocompătimire, ci doar o durere in inimă şi uimire când descoperi că eşti aşa cum eşti. „Smeriţi-vă” (4:10) – este un lucru umilitor să baţi la uşa lui Dumnezeu – trebuie să baţi împreună cu tâlharul de pe cruce. „Celui ce bate, i se deschide.”


Categorie: Devoțional | Vizualizări: 11 | Adăugat de: Admin | Data: 10.Iunie.2021

Ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. (Romani 8:28) Ce revendicare extraordinară face Pavel în acest verset! El nu spune: „Ştim că unele lucruri“, „cele mai multe lucruri“ sau chiar „lucrurile îmbucurătoare“, ci „TOATE lucrurile“. Această promisiune se întinde de la cele mai mici detalii ale vieţii până la cele mai importante, şi de la cele mai umilitoare treburi zilnice până la cele mai mari lucrări de har ale lui Dumnezeu făcute în timpul unei crize. Pavel spune aceasta la timpul prezent: „lucrează“. Nu spune: „au lucrat“ sau „vor lucra“. Este o acţiune continuă. Ştim de asemenea din Scriptură că „judecăţile [lui Dumnezeu] sunt ca Adâncul cel mare“ (Ps. 36 :6) ; chiar în momentul acesta îngerii din ceruri, când urmăresc cu aripile strânse desfăşurarea marelui plan al lui Dumnezeu, proclamă fără îndoială: „Domnul este drept în toate căile Lui, şi milos în toate faptele Lui“ (Ps. 145:17). Atunci când Dumnezeu orchestrează „toate lucrurile … spre binele“, iese o combinaţie frumoasă. El are nevoie de multe culori diferite, care luate individual pot părea foarte şterse, ca să fie ţesute în modelul armonios. Tonuri, note, şi chiar disonanţe separate sunt necesare pentru a compune imnuri melodioase; o maşinărie necesită multe roţi, multe piese şi conexiuni separate. O piesă de la o maşină poate fi nefolositoare, sau o notă dintr-un imn poate să nu fie considerată niciodată frumoasă, dar luate împreună, combinate şi completate, ele duc la un echilibru şi la o armonie perfectă. Putem învăţa o lecţie de credinţă din aceasta: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea“ (Ioan 13:7). J. R. Macduff În o mie de încercări, nu sunt doar cinci sute din ele care lucrează „spre binele“ celui credincios, ci nouă sute nouăzeci şi nouă, plus una. George Mueller Dumnezeu a schimbat răul în bine (Gen. 50:20) „Dumnezeu a schimbat răul în bine“ – o, binecuvântată siguranţă, Ce cade ca strălucirea soarelui pe întreaga cale a vieţii, Şi atinge cu aurul cerului norii negri de furtună ai pământului, Aducând pace şi mângâiere proaspătă zi de zi. Nu la întâmplare mâinile fraţilor necredincioşi L-au vândut pe Iosif rob într-o ţară străină; Şi n-a fost întâmplător că, după ani de suferinţă, A fost adus ca să stea înaintea tronului lui faraon. Un Ochi atoate-văzător a văzut nevoia miilor, Şi a plănuit s-o împlinească prin acel singur suflet; Şi prin zilele istovitoare de întemniţare A lucrat pentru împlinirea scopului măreţ şi glorios. Şi cum sfârşitul era ascuns de cel captiv, Fierul a intrat chiar în sufletul lui; Ochii lui puteau vedea doar calea prezentă de necaz, Dar privirea lui nu se putea odihni încă asupra întregului. Credinţa n-a slăbit în acele zile lungi şi întunecate de aşteptare, Încrederea lui în Dumnezeu a fost reînsufleţită în cele din urmă, A sosit ceasul când Dumnezeu l-a făcut pe slujitorul Său Să-i mângâie pe mulţi, şi toate suferinţele lui au trecut. „Nu voi, ci Dumnezeu este Cel care m-a adus până aici“, A mărturisit triumfătoare credinţa mai târziu; „Dumnezeu a schimbat răul în bine“, nici un alt motiv Nu putea uni divergenţa lor cu cântarea lui de laudă. „Dumnezeu schimbă răul în bine“ pentru tine, dragul meu, Dumnezeul lui Iosif este acelaşi şi astăzi; Dragostea Lui îngăduie suferinţe ciudate şi amare, Mâna Lui te călăuzeşte pe o cale necunoscută. Domnul tău, care vede sfârşitul de la început, Are pentru tine intenţii de dragoste nespusă. Deci pune-ţi mâna într-a Lui şi urmează-L fără teamă, Până vei vedea cu ochii tăi bogăţiile harului Său. Acolo, când vei sta neclintit în Casa Gloriei, Şi toată calea vieţii tale va fi deschisă sub privirea ta, Ochii tăi vor VEDEA mâna în care te încrezi acum, Şi vei preamări dragostea Lui zile nesfârşite. Freda Hanbury Allen

Categorie: Izvoare in desert | Vizualizări: 9 | Adăugat de: Admin | Data: 10.Iunie.2021